Cum s-a născut și a evoluat acest concept și alte inițiative din țară

Deși este posibil ca acest model să fi existat în diferite perioade istorice, în perioada modernă conceptul a apărut în anii 1960 în Japonia și Elveția, ca răspuns la nevoia diferitelor comunități preocupate de siguranța alimentară. Grupuri de consumatori interesați și agricultori au format parteneriate de cooperare pentru inițierea și dezvoltarea unor grădini și ferme ecologice. În Japonia, în aproprierea zonelor urbane, de la mijlocul anilor ’60 au început să apară sub denumirea de Teikei (提携), grădini susținute de comunitate; termenul înseamnă cooperare, legătură.

În anii ’80, ideea de ASC a devenit populară în Statele Unite și s-a răspândit în alte țări din Europa. Mișcarea a fost influențată de principiile biodinamicii în agricultură și alte scrieri ale filozofului austriac Rudolf Steiner. Doi fermieri europeni, Jan Vander Tuin și Trauger Groh au propagat ideile acestuia în Statele Unite unde a prins amploare – Vander Tuin a inventat termenul de “community-supported agriculture” (agricultură susținută de comunitate).

În ultimele decenii, în special, ideea continuă să inspire crearea de noi ASC-uri, și a devenit un fenomen global. În prezent astfel de cooperări există în țări precum: Germania, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Belgia, Italia, Portugalia, Franța, Rusia, Mali, Togo, Japonia, SUA, Canada, Brazilia, Argentina, Australia, Noua Zeelandă.

În 2008 s-a înființat URGENCI – Rețeaua Internațională a Agriculturii Susținute de Comunitate – organizație globală cu rolul de promovare și susținere a ASC-urilor. Rețeaua a coordonat mai multe programe prin care s-au creat câteva zeci de ASC-uri de mici dimensiuni în Europa Centrală și de Est.

România este o țară în care deși inițiativele ASC sunt la început, mediul social și economic este extrem de favorabil acestui sistem. Există o populație rurală semnificativă și o multitudine de gospodării și mici ferme de subzistență, care cu puțin sprijin ar putea deveni ASC-uri. În general, acestea folosesc moduri tradiționale de cultivare, care sunt foarte apropriate de agricultura organică – chiar dacă nu au certificare oficială. Un demers consistent în acest sens îl constituie Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești. ASAT s-a înființat în 2008 și este promotorul unor parteneriate locale între consumatori din urban și mici agricultori din ruralul de proximitate (pe o rază de cca 50 km) adepți ai agriculturii naturale. O altă inițiativă similară este Cutia Țăranului, dar și multe alte ASC-uri independente.